Somnul fara vise.

      De ce am ales sa-mi fac un blog? 

      Pentru ca recent am facut rost de mult timp liber si vremea de afara e cam neprietenoasa cu biciclistul din mine. Pentru ca vreau sa cunosc oameni cu care sa impartasesc idei noi si poate aceleasi pasiuni. Pentru ca e o metoda interesanta de a invata lucruri noi si nu in ultimul rand pentru ca nu costa nici un ban :) Atunci de ce nu?

„Tocmai in anii aceia sufletul si-a masurat lungimea aripilor sale" 

 Giovanni Papini   
  

          In camera, se respandeste subtil, din dreptul locului unde am agatat la uscat cortul si sacul de dormit, o mireasma cunoscuta de iarba si pamant umed. Privesc zapada din gradina casei prin fereastra presarata cu picaturi de apa si ascult piesa lui Eddie Vedder - End Of The Road.  Realizez, cu oarecare tristete, ca acele 55 de zile minunate de calatorie incep sa dispara una cate una din amintirea mea exact la fel cum s-a intamplat cu informatia referitoare la data exacta in care am revenit acasa. Cred si simt, intr-un mod oarecum ciudat, ca e momentul sa-mi aduc aminte cum a inceput toata povestea si sa scriu...

          Au trecut aproape trei ani. Imi amintesc cum, intr-o seara foarte tarziu, dupa o zi foarte incarcata, cum sunt de fapt majoritatea zilelor de munca ale unui reprezentant de vanzari din domeniul FMCG , ale unui <<chewing gum seller>> :) cum ma numea un prieten, citeam cu interes insemnarile unei persoane pe blogul personal despre participarea la o conferinta cu tema "Self Branding". La un moment dat, povesteste autoarea blogului,  „facilitatorul” cursului incepe partea de exercitii printre care se numara si urmatorul joc: scrieti trei activitati pe care le faceti cu placere, care va fac fericiti dupa care trageti liniuta si calculati cate ore pe saptamana petreceti facand acele activitati. 

          M-am gandit sa fac si eu acelasi „joc”. Dupa cateva minute de introspectie, am notat pe o hartie momentele in care se adunau gramada clipele mele de bucurie: sa calatoresc, sa ma plimb cu bicicleta, sa particip la cat mai multe activitati sportive. Cand a venit vorba de calcularea orelor alocate saptamanal acestor activitati am ramas putin pe ganduri din urmatoarele motive: bicicleta nu aveam in momentul respectiv, ultima calatorie facuta in acel an era ceva de care imi aminteam extrem de vag din cauza timpului limitat pe care l-am avut atunci la dispozitie, doar cateva zile de CO iar activitatile sportive se rezumau la cate un meci de minifotbal la care participam cam o data pe saptamana si care dura aproximativ 1 ora si 30 de minute. Situatia, din puncul meu de vedere, era cel putin trista...

        In zilele ce au urmat nu reuseam sa-mi iau gandul de la cele doua intrebari. Mai mult sau mai putin constient, incepusem sa fac o analiza asupra activitatilor pe care le desfasuram in fiecare ora din zi si incercam sa le ordonez in functie de cat de fericit eram in acele momente. Rezultatul se contura, din ce in ce mai clar, intr-o stare de neliniste patrunzatoare care ma sacaia lent si surd precum o durere de masea.

          Imi amintesc ca in primavara urmatorului an mi-am cumparat o bicicleta mountain bike. Sentimentul de multumire pe care l-am simtit atunci a ramas cu mine chiar si acum si revine constant de fiecare data cand ma urc pe bicicleta. Pentru mine bicicleta reprezinta cea mai buna investitie de pana acum.

In urmatoare perioada iesirile facute pe bicicleta in diferite zone ale orasului dar si in afara lui, imi dadeau sentimentul ca ma apropii cat de cat de un raport acceptabil intre momentele care ma fac cu adevarat fericit si "celelalte activitati" necesare si conforme cu o normalitate de care eram inca atasat. 

Am cunoscut astfel o categorie noua de oameni frumosi pentru care bicicleta reprezinta un strop de fericire din viata lor.

             Aici inchei prima mea postare pe acest blog.